Păcat, miere și ceas cu cuc

     Miere și țigări lăsate la vedere. Mierea se scurge din lingurița care se grăbea spre cana cu ceai, iar țigara se fumează singură în scrumieră.
     Minute bune scurse de atunci, mierea e tot pe masă, țigara încă își mai fumegă ultima suflare, dar ceaiul s-a răcit de prea mult timp. Ei fac dragoste pe ascuns în debara. Își cuprind trupurile într-unul singur. Ea îi mângâie obrajii, el îi sărută porii prin care grăbit își face intrarea. Se știu de trei veri. Se cunosc de peste 10 ani, dar își vorbesc de ieri.
     Ea pleacă cu un "pa", el îi spune simplu, "noapte bună".

Melci în ceață pe uscat. Mici, uzi, murdari și cam striviți săracii.

Luna cade pe o parte, dar își ține ochii sus. Cât mai sus! Cel mai sus! De aici nu vede nimic. Sunt doar cercuri rătăcite printre musculițe scofâlcite.

Merge mai departe, dar întunericul cel verde îi surprinde mâinile ce vor s-atingă liniștite norul vesel ușor spre negru.

Ceasul stă de-o săptămână și două ore. Atunci s-a auzit bătând ultima oară. Douăsprezece bătăi și ecoul de după. Deci treisprezece?

Ajunge pe lumină în orașul căutat. Bate în surdină la ușa marelui păcat: Ea îi spune simplu "bună", el o prinde încet de mână.