duminică, 13 martie 2011

Trecut, prezent, viitor coșmar

Goală între femei prezente, râvnindu-te ca pe o bucată de carne crudă, în foamete deplină.
Goală prin goliciunea-mi pustiită de privirea-ți fulgerătoare-n întuneric.
Goală în mulțimea de sclave erotice, de prea pline dorințe carnale.
Sfâșiindu-te te vor fura, te vor folosi și îți vor da drumul în sălbăticie.
Îmi vor râde nefericirea, în timp ce tu vei galopa în alte lumi, pierdut printre femei sterile.

Goală m-ai lăsat, dar plină mă vei regăsi...
Plină de altul, fericită de alt răpit întârziat, mângâiată de mâini ruginite și privită de ochi ofiliți.
Mă vei regăsi ridată și scofâlcită-mi va fi gura prea mult rujată de roșul stors din fructu-ți preferat.
Lângă mine va zace încovoiată geanta cu poze arse și cu oglinda spartă reflectându-ți încă chipul.
Gol îmi va fi și pântecul însângerat de unghiile-ți pătimașe, urme rămase peste ani în pielea-mi uscată.

Vei încerca poate să m-acoperi, să îmi speli rușinea cu corpu-ți petrecut peste sânii lăsați de vreme.
Să-mi maschezi bazinul flasc și să-mi ferești genunchii ascuțiți, vei încerca răzbind doar clipe scurte.
Te vei lupta cu tinerețea-ți târzie și cu bătrânețea-mi timpurie, dar vei ceda sub presiuni cerești.
Vei dori să-ți răscumperi moștenirea lăsată-n urmă de setea aventurii, de frumusețea femeilor vulgare.
Îmbrățișarea revederii va fi ca umbra fumului lăsată pe un perete de mansardă în apus: spectaculos, dar risipindu-se încet spre geam.

Vei afla atunci cât de așteptat ai fost în pasul meu de zi cu zi.
Vei ști atunci, de singura clipă în care ai fost dorit și vei cădea secerat în genunchi de durerea nesiguranței tale.
Vei dori timpul de atunci să șteargă clipele de azi, trecutul să ia locul viitorului și prezentul să se cearnă-n amintiri.
Vei sta ghemuit la patul morții mele, te vei ruga crezând cu adevărat și vei cere milostiv iertare netrebniciei tale.
Te voi ierta și îți voi șopti liniștea tăcută peste ochi, triști acum, dar zâmbitori de-a pururi.

Te zbați în brațele ei și alergi grăbit la mine, astfel toate se vor șterge și trecutul de atunci e viitor acum.
Prezentul e palpabil, iar patul morții e leagănul pruncului dorit.
Femei sterile sunt și-acum când te-ai trezit, dar pentru alți netrebnici fricoși și lași.
Îmi privești prea plinul și nu îți poți imagina goliciunea-mi, deși ai văzut-o de atâtea ori. Îmbrăcată pe veci voi fi.
Zâmbești coșmarului și spui încet: "Te-am învins!".

vineri, 11 martie 2011

Unde?

Unde îți așterni petalele zburătoare și unde dormi când ți-e somn, crăiasă minunată?
Spune-mi să m-ascund și eu în locul prea fericit și să-mi zburd și eu degetele în zăpadă caldă de primăvară.
Ochii-ți umblă-n locuri neștiute. Unde vara-i rece și iarna-i primăvară pentru tine. Unde?
Zi-mi cum faci să fac și eu. Cine te urmează și cine îți crede fericirea?
Unde-ți gonește gândul când se zbate-n loc de prea mult timp? Unde alergi așa grăbită?
Arata-mi drumul cel mai scurt și voi face invers, numai spune-mi unde trebuie s-ajung.
Unde-ți duci dorul încărcat de povara groaznicei și unde-ți duci cumplita trenă?
Unde apune ura și se naște iubirea?
Învață-mă despre tine și lucrează-mi sufletul în andrele de lut necopt.
Sculptează-mi mâinile din piatră seacă și du-mă departe, unde cresc zâmbete.
Tu, crăiasă a minții mele, culcă-te în fân și visează-mă așa cum ești.
Unde crești purtată de gându-mi prea pustiu?
Unde-s undele de sunet fierbinte ce te răcoresc în cap de decembrie?

duminică, 6 martie 2011

Doamnă dragă

Dragă moarte, babă bătrână și vis fără nume, neștiută până de curând,
Uită-ți păcatul și vino cu mine să iubim un apus, în mal de mare și pădure de castani.


Scumpă doamnă fără glas, cu chip rătăcit sub pași molcomi de broscoi,
Hai în lume să privești cum mama își iubește pruncul și soarele răsare negreșit.


Iubite înger al eternului respins,
Aleargă în vântul verii și dorește-ți un  strop de roșu cafeniu...


Prieten drag, uitat în timp de ruguri aprinse și nestinse păcate,
Umblă în noapte purtat doar de dor și mânat de dorință neînfricată, în alei lungi umbrite doar de cer.


Săracă fată, lăsată oarbă și fără gânduri duioase,
Mergi în pace, pe cărări uitate și plimbă-ți fiorul rece în deșerturi de chihlimbar.


Fată tristă, dragă soră,
Amintește-ți-l cu gânduri bune, pe el care te-a adus aici și recunoaște-ți că din iubire te frămânți.
Stropește-ți buzele cu roșu aprins, părul prindeți-l la spate și ieși în lume de îl caută printre străini.
Cere-ți iertare negreșit pentru uitarea ce i-ai dat-o și ține-l de mână plimbându-l între maci.
Și de refuzi, răzbună-ți răzbunarea-n altă parte...
Pe mine lasă-mă măcar un ceas să mai iubesc, apoi sufletul uită-mi-l la el, iar trupul rătăcește-l după plac.