Uitându-te în uitare, nu îți amintești nimic. Și zaci ascuns printre mormane de hârtii virtuale, încercând să lămurești propriile-ți nelămuriri.
Știi că cineva, undeva, te-ar putea ajuta în căutarea ta nesfârșită a neantului. Știi, dar umbli pe căi ne mai umblate, în îndeplinirea imposibilului.
Zaci și te frămânți, căutând zadarnic să te privești privindu-te. Depășindu-te te înalți în înalt și cobori în lumea lăsată în mlaștina noroioasă.
Te-ai împlinit căutându-te, te-ai fericit bucurându-te de împlinire! Acum așează-te lângă tine și privește-te pe tine, Făt-Frumos!
Mândrește-te lăudându-te. Vestește-i lumii povești nespuse, lovește cu pumnul renașterii tale, în golul plin al inimii ei.
Salvează puterea cuvântului și învie în ei dorul de poveste! Povestindu-ți ție despre iubire, lasă-i să asculte la ușa încrederii în basme!
Și acum trezește-te lămurindu-te de lume și încarcă luna de albastrul cerului tău, în mormanul de suflete uitate în uitare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu