Mergi agale printre forme de clepsidre. Mâna-ți umblă pe nisip încercând să le oprească într-un punct fără sfârșit. Gem de prune...
Nopți întregi și zile pline de lumină roșie, îți coboară-n amintire, fără loc de ceasuri și timp continuu. Borcane goale...
Lângă tine, pe sub pleoape și pe gură, lunecă încet, dar sigur, luni de viscol și de humă. Te răstoarnă vântul lunii iunie. Sunet de vioară...
Leagăn simplu, fără bare, fără sprijin, îți înmoaie la răstimpuri nodul des de păr de mai. Te ridici mai des decât cobori. Murmur de țambal...
Sus de tot ți se deschide ușa pe care demult ai stins-o. O deschizi și intri-ncet. Lângă geam, e masa cu cafea amară. Miros de tei...
Luna îți șoptește că trec pe lângă tine, clepsidre pline de mălai. Le respingi și treci poteca, spre cărări cu flori de mac. Gust amar...
Sa mor dac-am inteles ceva...
RăspundețiȘtergereZile n-tregi legate snop,
doar c-o ceasca de vise am sa ma-n dop...
Si cun colt de rai
Inmuiat in cafea intr-o dimineata de mai.
Cu tigara-n colt de gura...
sufletul iti penduleaza,
se intreaba si ofteaza:
-Ti-ai inchipuit, nebuna,
Ca poti fi cu mine, una?