Secundele treceau urlându-ți numele.
Voci înalte numărau ceasul și pernele fugeau ascunzându-se sub mine.
Nu mă lăsau să-ți astup chemarea.
Jonglau cu râsete ascuțite și se băteau cu visele din coșmarurile mele.
"Am, n-am, vreau, să fii, să știi, fără, du-mă, lasă-mă, uită-te din mine"
Le scăpau rămășițe de dorințe printre degete.
Cădeau cu răsunet lângă mine cuvinte împrumutate de la alții
Și alții le împrumutau de la tine.
În dormitor, luna s-a stins, soarele s-a ascuns printre caiete
Și tu ești nicăieri.
Hai să alergăm prin pretutindeniul de mâine!
Cu aceeasi placere, ca de fiecare data! ...cred ca e putin spus ca-mi place stilul tau de a exprima...orice, in randurile tale.
RăspundețiȘtergerePace si dragoste!
...de-abia am descoperit poemul asta.
RăspundețiȘtergereUN AUTOPORTRET EXCEPTIONAL!
Poezia ta devine din ce in ce mai buna!