Mâine...

Acum plec...
Privește-mi spatele pierzându-se în umbra purpurie.
Acum te-ntorci și speli cu mintea pata vineție.


Acum cobor...
Pe trepte lustruite de cei care urcau,
Alunec ținându-mă de balustrada întreruptă.


Acum tresar...
De frica lupului bătrân de la marginea pădurii,
Lupt cu ură și cu furie, lăsând pe jos ramuri de măslin.


Acum mă zbat...
Să urc pe lac, să mă țin sfioasă de umbra de copac.
Și murmur ne-ncetat cântul pruncului hoinar.


Acum tac...
Mă bat în piept și-mi suflu-n ceafă aer cald,
Dar tac un timp și respir un ceas.


Acum mă-ntorc...
Fără să am habar, intru și m-așez ușor.
Nu spui nimic și de mână mă apuci în zbor.


Acum iubesc...
Iubirea lor și mă-mpac tremurător cu lumea.
Astăzi voi, de mâine eu...