vineri, 21 iunie 2013

Cafea la infinit

Am visat că trebuia să rămâi.
Toată viaţa.
Că-mi jucai cu degetele tango în păr
şi fierbeai cu noaptea cafea la ibric.
Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,
între deschis şi gol,
să-mi încălzească sfârşituri de vise.
Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu.
Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă.
În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită.

Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu