luni, 6 iunie 2011

Prima sinucidere

Ai venit neanunțat și mi-ai stropit obrajii cu nisipul fermecat.
Rânjet de copil.

Mi-ai spus că fluturii nu zboară, că ei fac dragoste și plutesc de dor.
Inima flutura pe un picior.

Am ascultat împreună cum cresc frunzele și din zâmbetul lor am fredonat o melodie.
Buze amorțite de plăcere tâmpită.

Respiram în același ritm de muzică țigănească și băteam ușor cu degetul pe geam.
Suflet de țambal.

Ne-am căsătorit mâinile și minciunile ne țineau frumos de ele.
Clovni slinoși deghizați în preoți virtuoși.

Acum mi-am așezat pe un piedestal de ceară ultimul fum dintr-o țigară.
Prima sinucidere e c-un picior afară.

3 comentarii:

  1. Totul atat de obscur, taios...ca o tigara...fumata fara rost, iar eu ca un prost, inca mai trag din filtru... Sublime randuri :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru popas și pentru cuvintele frumoase pe care le așterni de fiecare dată. Pace și dragoste

    P.S. Îmi place tare mult salutul tău, drept pentru care mi l-am însușit:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Este o mare placere sa trec pe la tine, e ca o gradina japoneza in care mergi sa te relaxezi si sa meditezi, eu trebuie sa-ti multumesc. Ma bucur mult ca ti-ai insusit salutul, sa-l stapanesti cu pace si dragoste. Pace si dragoste! :)

    RăspundețiȘtergere