Îngerii s-au înecat de poftă cu râuri de ceară. Priveau pic cu pic din mare, iar în capăt, un bec pâlpâind a jale, le lumina ochiul grăbit s-adoarmă încet și simplu.
Aripi tăcute se plimbau în calendar înapoi... înainte... înapoi... înainte de apoi și rămâneau doar un ceas să vadă cucul ce-a cântat cândva în colivie. Cucul își doarme visul.
"3 păcate: două crime și un copil."
L-au lăsat să tacă. Fără fluier, fără coapse, urlă-n gând cuvinte pline:
"Picură cu stropi, picură pe brațe, picură în gânduri cu miros de gheață".
L-au uitat de atunci tăcând și tace.
...menirea timpului este a trebui sa invete ca el de fapt nu exista...
RăspundețiȘtergereFoarte colorat si expresiv. Poate 'umpic' prea mult in partea depresiva...?...Prea mult in partea...timpului...? Ingerii sint martorii existentei de peste timp si peste spatiu.
Love,
Ileana
Timpul există pentru cei care cred. Într-adevăr, îngerii sunt atemporali, dar calendarul este acela în care omul crede. Mai presus de îngeri. Nu vorbesc aici de mine.
RăspundețiȘtergereLove back